Search results
99 results found.
99 results found.
Sunt însuflețită de cea mai recentă minivacanță cum n-am mai fost de multă vreme. Probabil din acest motiv îmi și vine să scriu, ba chiar îmi vine sa-mi fac timp să scriu. Cumva, fără “starea” asta exaltată n-am motivație pentru niciun rând, indiferent câte subiecte ar exista și s-ar plimba în voie prin mintea mea. Această minivacanță s-a petrecut la Viena, un loc vizitat prima dată în urmă cu 15 ani (și mai apoi de încă două ori), a durat 3 zile pline și intense și cel mai important, a fost prima vizită în Austria cu Albert. Dar să le luăm pe rând, așa cronologic, cum îmi place mie. Dacă ați mai fost la Viena, nu o să găsiți noutăți pe aici, dacă nu, articolul vă poate ajuta să organizați voi singuri un city break în acest oraș ATÂT de frumos!
Vai, cum a trecut un an! Acest articol ar fi trebuit scris în urmă cu un an, când proaspăt întoarsă acasă dintr-o frumoasă vacanță de iarnă, presărată cu locuri interesante de redescoperit, zăpadă pudrată pe acoperișurile calde și un feeling tare bun de început de an, aș fi avut exact starea necesară scrierii unui articol în prima lună a anului. Dar ianuarie 2017 îmi pare că s-a petrecut într-o lume paralelă… Însă trebuie să recunosc pe undeva că de atunci și până acum am adunat ceva nostalgie legată de vacanța iernii trecute, așa că m-am apucat de scris la această poveste încă prin decembrie, crezând că poate ajut pe cineva cu informații legate de Viena în perioada Anului Nou, dar n-am avut starea necesară să termin articolul la timp. Am ales poze în momentele (încă abstracte) de dor de ducă, mai scriam câte un rând în diferite momente (încă redefinite) de “timp liber”, dar asta e tot ce am reușit până seara trecută când am zis că o fi vremea să închei acest articol într-un fel sau altul…
Am ajuns și la acel articol cu care v-am “amenințat” de la începutul lui ianuarie, atunci când n-am vrut să amestec poveștile mele boeme cu ponturile legate de mâncare, cazare și shopping prin minunata și sensibila Vienă. Și pentru că în aceste zile, creativitatea mea lasă de dorit, voila, un articol puțin mai tehnic…
Tocmai ce vă povesteam despre prima zi a trecerii noastre prin Viena, despre acele momente în care m-am întors în prima capitală europeană pe care am văzut-o cu adevărat, în urmă cu peste 7 ani. Și pentru că azi am reușit să încarc pozele pe Picasa, mi-am făcut timp să povestesc și despre a doua zi a frumoasei escapade de iarnă.
O săptămână deja dusă din 2015 vom avea mâine în zori! Așa trec anii, dragi prieteni, așa… fără să ne dăm seama. Și atunci cum să nu îi dam dreptate celui care a spus să nu trăim 70 ori 100 de ani la fel și ce se întâmplă acolo să numim viață, ci să facem din fiecare an, unul special, diferit de frumos și când ne amintim de ei… de ani, să știm prin ce s-a remarcat fiecare, ce au adus nou în viața noastră, cum ne-au trăit, cum ne-au modificat…
Ah… Viena! Viena a venit firesc în alegerea episodului doi, al Călătoriilor romantice, după boemul Paris nins. A doua capitală europeană pe care am văzut-o (chiar înaintea capitalei țării noastre), un oraș în care mă minunam la fiecare colț de stradă și în care, deși eram și cu colegii, m-am bucurat tare de tot de prezența Lui…
După modelul cu Parisul, pe ăsta cu Viena îl coc de-un timp de s-a rumenit pe toate părțile. Cât am mai suferit anul trecut în liniște și cum aproape boceam când îmi scria Clau de pe Mariahilferstrasse, unde savura un croissant, seara după muncă și întâlniri, dar cu inima plină… Eh… Vă dați seama cam ce sentimente l-au încercat, mai ales dacă citiți asta.