Cea mai frumoasă poezie de dragoste

Mă gândeam să vă întreb care vi se pare a fi cea mai frumoasă poezie de dragoste? Acestui sentiment i s-au închinat cele mai frumoase poezii scrise vreodată, deci nu este ușoară întrebarea. Eu cred că am citit “tone” de astfel de poezii și știu că mai există multe altele de care încă nu am aflat, poate mă ajutați voi și mă îndrumați spre “acea” poezie perfectă.

Până atunci, vă las în compania câtorva versuri superbe ale lui Labiș, ele însele încărcate de o sensibilitate extraordinară…

Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară
Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit
De faţa ta curată ca zorile de vară,
De părul tău de aur împletit.

 

Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge
Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
Ideile, îmbrăţişate strâns.

Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare
Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare,
Mă va-mbia din ce în ce mai rar.

Văzusem frumuseţea privirilor semeţe,
Izvoare de lumină, de umbre şi scântei,
Dar bănuisem numai adânca frumuseţe
De dincolo de ochii mari şi grei,

 

Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viaţa cu flacăra-i curată
Fără de care n-aş putea trăi.

(Primele iubiri – Nicolae Labiș)

Sursa foto

17 păreri la “Cea mai frumoasă poezie de dragoste

  1. Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
    O noapte umedă, albastră…
    În pacea ei înfiorată
    Vorbea numai tăcerea noastră…

    De-atunci atâtea nopţi trecură,
    Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte…
    Din câte-alături povestirăm
    Nimic nu-mi mai aduc aminte…

    Dar până-n clipa de pe urmă
    Fermecătoare-o să-mi rămâie
    Şi-o să-mi vorbească totdeuna
    Tăcerea ta din noaptea-ntâie…

    Octavian Goga

  2. eu pentru poezii de dragoste sunt fan de Minulescu
    mi-a fostgreu sa aleg una singura dar uite
    Romanţă fără muzică

    În tine-mi pun toată speranţa
    Şi-ţi zic:
    - De-acum pentru mine fii totul,
    Iar eu
    Voi fi pentru tine acelaşi ateu,
    Ce-afară de tine nu crede-n nimic.
    Fii totul -
    Trecutul, cu morţii de ieri
    Ce dorm la răspântii, de sălcii umbriţi,
    Şi ziua de mâine, cu noii-veniţi
    Ce râd pe mormântul defunctei Dureri…
    Spre norii de-aramă, pe-naltele scări
    Urca-vom -
    Din goluri în goluri pribegi,
    S-ajungem în ţara în care sunt regi:
    Nimicul,
    Eternul,
    Şi-Albastrul din zări…
    Şi-acolo,-n grădina în care nu cresc
    Decât mătrăgune,
    Cucute
    Şi laur,
    Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
    Iubirea topită-n Albastrul ceresc!..
    si apoi mai e Romanta fara ecou, si altele, dar ceva mai triste happy

  3. Dacă-am să te chem
    Dă-mi măcar un semn
    Fie şi-un blestem
    Din partea ta.
    Totuşi nu ştiu cum
    Pentru-atâta drum
    Ce-a-nceput acum
    Spune-mi ceva.

    În noaptea despărţirii dintre noi
    Copacii cad pe drum din doi în doi,
    În ochi mă bate viscolul câinesc
    Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

    Probabil drumul meu va duce-n iad
    Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
    Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
    Că biata cifră doi s-a sinucis.

    Şi de atâta viscol vestitor
    Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
    Că tineri am intrat şi cu ce rost
    Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

    Nici aripile zboruri nu mai pot,
    E numai despărţire peste tot
    Şi se aude că va fi mai greu
    Decât vom fi departe tu şi eu.

    Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
    Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
    Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
    Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

    Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
    Dezastrul împărţirilor la doi,
    Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
    Şi cum e să fii singur pe pământ.

    Adrian Paunescu

  4. Aaaa, mi-a spus sora mea de blogul tau pe care-l urmareste cu sfintenie si mi-a spus despre ultimul tau post. Nu stiu daca esti amatoare de engleza, dar cea mai frumoasa poezie de dragoste este, din punctul meu de vedere, aceasta:

    Give all to love;
    Obey thy heart;
    Friends, kindred, days,
    Estate, good fame,
    Plans, credit, and the muse;
    Nothing refuse.

    ‘Tis a brave master,
    Let it have scope,
    Follow it utterly,
    Hope beyond hope;
    High and more high,
    It dives into noon,
    With wing unspent,
    Untold intent;
    But ’tis a god,
    Knows its own path,
    And the outlets of the sky.
    ‘Tis not for the mean,
    It requireth courage stout,
    Souls above doubt,
    Valor unbending;
    Such ’twill reward,
    They shall return
    More than they were,
    And ever ascending.

    Leave all for love;—
    Yet, hear me, yet,
    One word more thy heart behoved,
    One pulse more of firm endeavor,
    Keep thee to-day,
    To-morrow, for ever,
    Free as an Arab
    Of thy beloved.
    Cling with life to the maid;
    But when the surprise,
    Vague shadow of surmise,
    Flits across her bosom young
    Of a joy apart from thee,
    Free be she, fancy-free,
    Do not thou detain a hem,
    Nor the palest rose she flung
    From her summer diadem.

    Though thou loved her as thyself,
    As a self of purer clay,
    Tho’ her parting dims the day,
    Stealing grace from all alive,
    Heartily know,
    When half-gods go,
    The gods arrive.
    Ralph Waldo Emerson – Give all to love

    Am si o varianta in romaneste pe care am tradus-o asa, din plictiseala si am adaptat-o pentru cei care nu inteleg. E pe blog undeva, prin arhive. Oricum, dintre romani, subscriu la ce a spus cineva mai sus si il pun pe Minulescu in topul celor mai frumoase poezii de dragoste din literatura romana. As putea da zeci de titluri happy

  5. Sonet CLXV – V. Voiculescu

    Iubita mea, ai suflet adânc întortocheat
    - Vast labirint, ascuns sub palatul frumuseţii
    În care-un minotaur domneşte nendurat,
    Flămând de duhul slavei şi carnea tinereţii…
    Mulţi îndrăzneţi pieiră în tainiţele-i sumbre,
    Feciori eroici, pradă daţi fiarei suverane…
    Acum m-alătur şi eu fugarnicelor umbre,
    Cobor, dar fără teamă-n vârtejul de capcane.
    Căci tu mi-eşti Ariadna şi-mi dăruieşti un fir
    Din pletele-ţi de beznă, o călăuză vie:
    Şi nu să scap din cursă îl ţin şi îl deşir,
    Ci mai afund să intru în neagra-mpărăţie;
    Dedalicul tău suflet locaş mi l-am ales
    Şi jur că niciodată din el n-am să mai ies.

  6. Eu nu ma omor cu poezia in general, dar il prefer pe Ion Minulescu (imi place la nebunie defapt big grin). Si Pablo Neruda are niste versuri superbe, din pacate nu am gasit carti de-ale lui in Romania, dar se pot citi poezii in original, pe net.

  7. Sunt multi poeti si multe poezii memorabile,dar nici una nu e mai frumoasa ca ca pe care o scrii singura pentru persoana iubita.Cuvinele vin singure si curg,curg,curg….pana la ea(el)

  8. Pingback: Articolul nr.1000 (+Concurs!) | Bialog

  9. El, fara rost

    Nu-i raza de soare
    Pe chipul pietros,
    Tu, ploaie trecatoare
    Il faci luminos.

    Cu sufletul gol
    Si zambetul tacut,
    El joaca un rol
    Cu totul prefacut.

    Captiv in colivie
    Sa zboare nu ar sti,
    Dar inima pustie
    Te-ar putea iubi.

  10. nu stiu daca sunteti adepti ai creatiilor literare desavirsite dar a propune un model de poezie ca fiind cel mai bun e asurd pentru ca voi nu stiti cit efort si cita speranta a depus scriitorul …nu vreau sa spun ca sunteti infantili dar cugetati inainte de a spune care este cel mai bun poem…nu puteti judeca chiar daca sunteti critici intr-un anumit domeniu

    • Draga mea, nu am propus cel mai bun model de poezie și nici nu am spus care poezie e mai frumoasă, cu atat mai putin nu am criticat ori judecat anumite creatii și pe creatorii lor, ci am spus care poezii NE plac. Mai ales atunci cand ne referim mai poezie, ca si creatie artistică, intervine imperios necesar un subiectivism pe care l-am afisat fără perdea sau ipocrizie. Ce vreau să spun este că nu ne-am luat de eforturile poetilor ci strict de sentimentele generate de anumite creatii. Subiectivismul (și nu o persoană) poate fi (și) infantil, de altfel poate fi cum vrea el, caci de asta este subiectivism.

  11. as vrea sa aflu parerea vostra despre o poezie,am gasit-o recent

    Pe-un virf de copac,
    Cucul isi cinta numele buimac.
    La margine de sat,
    Un batrinel duce un sac indesat.
    La o rascruce e construita o fintina,
    Iar pe deal e o alta cumpana.
    Cararusa de frunze e acoperita,
    Iar cimpia in galben e vopsita.
    Lacata de la usa rugineste,
    Ciinele din loc nu se clinteste.
    Teiul nu mai spune legende,
    In maretia plopului nimeni nu mai crede,
    Dealul cel inalt pare cam slut,
    Izvorul cintecul si l-a pierdut.
    Timpul aici incetineste,
    Iar noaptea dainuirea si-o lungeste.
    Ciocanul e acum neauzit,
    Ce nu s-a schimbat e al soarelui rasarit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


7 − = trei

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>